Sonet"Sonetul" lui George Bacovia, aparut in volumul "Plumb"(1916), exemplifica toate mutatiile tematice si prozodiceinregistrate de aceasta poezie cu forma fixa prin adaptarea ei laestetica simbolista bacoviana. Utilizat inca din secolul al XlIIleain Italia, trecand prin Renastere, clasicism si romantism, folositin creatii remarcabile de Charles Baudelaire, sonetul are in cazullui Bacovia particularitati adecvate viziunii proprii asupra lumiicuprinse de un iremediabil declin existential. Dezarticularealimbajului poetic, una din trasaturile evidente ale creatieibacoviene, care transforma armonia muzicala recomandata de Verlaineintr-un antisimbolism tot mai vizibil, seproduce si sub aspectprozodic, chiar intro poezie cu forma fixa, cu rigori in mod normalde neinlaturat. Sonetul bacovian nu respecta masura unitara aversurilor (versul al doilea are 13 silabe fata de 11 alecelorlalte), rimele au banalitatea vorbirii comune, iar unelecuvinte se repeta, "noapte", "casa", "triste", accentuand universulobsesiv al poeziei. Tematic, in Sonet" este ilustrata o lume indeclin, in dezechilibru, folosindu-se din plin instrumentarulsimbolismului bacovian: noaptea "uda, grea", incarcata de omaterialitate lichida, mahalaua potopita de intuneric, ploaiaajunsa la proportii diluviene, ceata in care se contureaza prezenteumane estompate, sugerate prin "rosii felinare", crasmelemarginase, case cu ziduri vechi, nesigure, in daramare: "E-o noapteuda, grea, te-neci afara./ Prin ceata - obosite, rosii, fara zare-/ Ard, afumate, triste felinare/ Ca intr-o crasma umeda, murdara."Este un spatiu sufocant, inchis, "fara zare", care invadeaza siinabusa fiinta umana, prin proiectii terifiante de umbre launtrice,cuprins, sub efectul licorilor bahice, de balans, de instabilitateaplanului inclinat (Ion Caraion), pe care finalul sonetului odescrie in versuri memorabile. Lumea devine, in aceste versurisugestive, o imensa carciuma, un spatiu al pierzaniei, ca involumul de poezii "Alcooluri" (1913), de Guillaume Apollinaire.Felinarele sunt "obosite", rosii, sugerand transcenderea lumiiintr-un paradis al simturilor. Elementul acvatic indeamna la somn,la uitare, determinand coborarea pe scara timpului, pe vremeapotopurilor si a marilor catastrofe. Lipsa de zare inchide spatiul,creand un univers inchis, in care betia, alcoolurile tari suntsingura solutie de supravietuire. Noaptea, de o materialitatepalpabila, fluida, se insinueaza treptat in aceasta atmosferacrepusculara, casele se satureaza de infiltratia acvatica,ziduri-
sonet de george bacovia comentariu literar
Sonet\"Sonetul\" lui George Bacovia, aparut in volumul \"Plumb\"\n(1916), exemplifica toate mutatiile tematice si prozodice\ninregistrate de aceasta poezie cu forma fixa prin adaptarea ei la\nestetica simbolista bacoviana. Utilizat inca din secolul al XlIIlea\nin Italia, trecand prin Renastere, clasicism si romantism, folosit\nin creatii remarcabile de Charles Baudelaire, sonetul are in cazul\nlui Bacovia particularitati adecvate viziunii proprii asupra lumii\ncuprinse de un iremediabil declin existential. Dezarticularea\nlimbajului poetic, una din trasaturile evidente ale creatiei\nbacoviene, care transforma armonia muzicala recomandata de Verlaine\nintr-un antisimbolism tot mai vizibil, seproduce si sub aspect\nprozodic, chiar intro poezie cu forma fixa, cu rigori in mod normal\nde neinlaturat. Sonetul bacovian nu respecta masura unitara a\nversurilor (versul al doilea are 13 silabe fata de 11 ale\ncelorlalte), rimele au banalitatea vorbirii comune, iar unele\ncuvinte se repeta, \"noapte\", \"casa\", \"triste\", accentuand universul\nobsesiv al poeziei. Tematic, in Sonet\" este ilustrata o lume in\ndeclin, in dezechilibru, folosindu-se din plin instrumentarul\nsimbolismului bacovian: noaptea \"uda, grea\", incarcata de o\nmaterialitate lichida, mahalaua potopita de intuneric, ploaia\najunsa la proportii diluviene, ceata in care se contureaza prezente\numane estompate, sugerate prin \"rosii felinare\", crasmele\nmarginase, case cu ziduri vechi, nesigure, in daramare: \"E-o noapte\nuda, grea, te-neci afara./ Prin ceata - obosite, rosii, fara zare\n-/ Ard, afumate, triste felinare/ Ca intr-o crasma umeda, murdara.\"\nEste un spatiu sufocant, inchis, \"fara zare\", care invadeaza si\ninabusa fiinta umana, prin proiectii terifiante de umbre launtrice,\ncuprins, sub efectul licorilor bahice, de balans, de instabilitatea\nplanului inclinat (Ion Caraion), pe care finalul sonetului o\ndescrie in versuri memorabile. Lumea devine, in aceste versuri\nsugestive, o imensa carciuma, un spatiu al pierzaniei, ca in\nvolumul de poezii \"Alcooluri\" (1913), de Guillaume Apollinaire.\nFelinarele sunt \"obosite\", rosii, sugerand transcenderea lumii\nintr-un paradis al simturilor. Elementul acvatic indeamna la somn,\nla uitare, determinand coborarea pe scara timpului, pe vremea\npotopurilor si a marilor catastrofe. Lipsa de zare inchide spatiul,\ncreand un univers inchis, in care betia, alcoolurile tari sunt\nsingura solutie de supravietuire. Noaptea, de o materialitate\npalpabila, fluida, se insinueaza treptat in aceasta atmosfera\ncrepusculara, casele se satureaza de infiltratia acvatica,\nziduri- 2ff7e9595c
Comments